Au apărut, aproape în acelaşi timp, două cărţi importante despre latinismele din limbile romanice: Dictionnaire des emprunts latins dans les langues romanes (Editura Academiei, 2004) şi Les emprunts latins dans les langues romanes (EUB, 2004); Sanda Reinheimer Rîpeanu, cunoscuta romanistă şi profesoară la Universitatea din Bucureşti este atît coordonatoarea primului volum, cît şi autoarea celui de-al doilea. Lucrările sînt destinate în primul rînd, unui public specializat: un public însă, dacă stăm să ne gândim doar la comunităţile ştiinţifice şi universitare din ţările în care se vorbesc limbi de origine latină, extrem de larg. Tratînd chestiunea împrumuturilor culte din latină în ansamblul limbilor romanice, autoarea oferă o sinteză extrem de necesară, un reper indispensabil pentru toţi cei interesaţi de desfăşurarea procesului în propria limbă maternă. Foarte îmbucurător e faptul că bunele tradiţii ale romanisticii - şi ale şcolii lingvistice româneşti - nu se pierd: e cu adevărat nevoie de mari lucrări comparative şi istorice, în care să apară simultan, în ceea ce au esenţial, evoluţiile de atîtea ori asemănătoare în interiorul aceleiaşi familii lingvistice. Adaptarea formală sau modificarea semantică a unui cuvînt savant poate fi acum urmărită pe fundalul fenomenelor similare din principalele limbi romanice. Aşa cum observă autoarea în preliminariile cărţii sale (Les emprunts...), interesul focalizat mult timp asupra elementelor moştenite şi a aspectelor strict lingvistice, etimologice şi gramaticale, tinde tot mai mult să se deplaseze către istoria culturală: căreia îi aparţine şi zona mai puţin spectaculoasă, dar foarte semnificativă, a "termenilor savanţi".

Dicţionarul (care are ca autori pe Jana Balacciu-Matei, Cristina Halichias, Coman Lupu, Cristian Moroianu, Alexandra Nicolescu, Victoria Popovici, Sanda Reinheimer Rîpeanu, Oana Săliştean