Tony Blair, primul ministru britanic, s-a urcat saptamina trecuta in Jaguarul blindat si s-a dus la Palatul Buckingham sa ceara formal reginei sa dizolve parlamentul, cel mai vechi parlament din lume, pentru a organiza alegeri anticipate. In Anglia este o solutie folosita frecvent de politicieni. Tony Blair a condus Partidul Laburist in doua rinduri de alegeri, in 1997, cind a cistigat dupa 18 ani de domnie a dreptei, si in 2001, cind a facut o asemenea majoritate parlamentara incit poate sa treaca orice lege vrea. Daca va cistiga si anul acesta va fi pentru prima oara in peste 100 de ani de istorie a Partidului Laburist (infiintat in 1900 de sindicatele britanice, care si acum finanteaza 40% din cheltuielile partidului), cind laburistii cistiga trei mandate guvernamentale la rind. Dar de data aceasta, Tony Blair merge la risc. Sondajele arata ca laburistii conduc in fata conservatorilor cu numai trei-patru puncte, iar liberal-democratii baronesei Nicholson au un constant 20%. Cum in Anglia coalitiile nu sint deloc obisnuite, votantii aleg de obicei intre dreapta conservatoare si stinga social-democrata, dind o majoritate mai mult sau mai putin confortabila unuia dintre cele doua partide. De opt ani aleg stinga. Ce vor face acum? In anii de dupa primul razboi mondial, cind venea stinga la putere, introducea ziua de lucru de opt ore, concediile platite, cheltuieli publice majorate pentru pensii si asistenta sanitara, construia scoli si drumuri, gradinite si aziluri pentru batrini. Ca urmare, cheltuielile bugetare cresteau, iar stinga era de obicei obligata sa mareasca taxele. Taxele marite nu au mentinut pe nimeni, niciodata, la putere, asa ca stinga europeana avea prostul obicei sa piarda alegerile, de obicei dupa primul mandat. In anii 1990, situatia s-a schimbat radical. Iar schimbarea a venit din nou din America. Partidul Democrat american, condus de Bill Clinton,