Intrucât textologia nu este, cum li se pare unora, eratologie, nu mi-am propus să fac în acest articol câte o erată pentru fiecare din cele două cărţi citate. De altminteri, nici nu aş putea face asemenea erate, de vreme ce nu am colaţionat integral textele ce compun cele două volume cu textele din ediţia de autor Ion Agârbiceanu, Opere (vol. 1-6, apărute între anii 1962 şi 1971, la Editura pentru Literatură şi la Editura Minerva), ci am efectuat numai nişte sondaje. Cu toate acestea, recolta a fost foarte bogată. Cum însă exemplele culese din cele două ediţii se încadrau, cu neînsemnate excepţii, în aceleaşi categorii de observaţii textologice, am socotit că este preferabil să nu le prezint în două fragmente de articol, ci să le amestec. Amestecarea mi-a permis să evit repetiţiile în comentarii şi să reţin pentru justificarea observaţiilor critice numai exemplele cele mai sugestive, adică circa 10% din numărul celor extrase din colaţionarea prin sondaj.
Din nefericire, ambele ediţii sunt pline de greşeli. Cele mai multe se datoresc, ca de obicei în aşa-numitele "ediţii de popularizare" sau "ediţii şcolare" din literatura clasică română, publicate în ultimii zece-cincisprezece ani, insuficientei pregătiri profesionale sau neatenţiei procesatorilor şi cititrii "pe deasupra", în mare grabă şi cu nepăsare, a corecturilor. Acest lucru iese mai pregnant în evidenţă din paginile antologiei Faraonii 1 decât din paginile volumului Povestiri 2. Numărul mare de greşeli din Faraonii provine din frecventa procesare a literei a/3 litera ă şi necorectării acestei greşeli care falsifică uneori fonetic şi chiar morfologic textul original: barbatul/ bărbatul (F. 38), brazda/ brazdă (F. 31), întreba/ întrebă (F. 37), învăţaturile/ învăţăturile (F. 37), plina/ plină (F. 53), sari / sări (F. 183), slujnica/ slujnică (F. 54) etc.
Tot din cauza procesării de
