Cunoscutul cântec popular, auzindu-l întâmplător şi incomplet la Radio muzical, într-o zi de sfârşit de februarie, câteva zile m-am chinuit să mi-l amintesc în întregime, cum îl ştiam din anii de şcoală de demult, fără să reuşesc. Am recurs la memoria câtorva amici, vechi, nimic; numai frânturi.
În cele din urmă, fiind un fidel ascultător al postului de radio Cultural şi Muzical, am apelat la un tânăr şi brav redactor, Eugen Lucan, rugându-l să mă... salveze. Efectiv, cum se spune, nu mai aveam somn. Astfel, aflai că era vorba de corul ilustru Madrigal, de sub conducerea maestrului Marin Constantin, ce împlini de curând cifra, rotundă şi grea, de 80. Să fie sănătos!...
Autor, - cum de uitasem, - clasicul nostru Chiriac!... Vocea, între noi, amicii, făcând presupuneri - cei mai mulţi credeam a fi fost a marelui nostru bas din primii ani ai radio-difuziunii, George Folescu. Până a apărut cineva care susţinea hotărât că ar fi fost, mai dincoace, - Herlea... Toţi juram că era Folescu. Realitatea însă era că era Herlea!... Un bubuit tremolat. Ceva de stejar, iarna, zgâlţîit de vifor... Ca text, mi se păru un mini-roman. Povestea unui ins părăsit în culmea dragostei lui ce i se părea veşnică... Care text, unii l-ar putea reduce la un simplu fapt divers de gazetă: că tânărul cutare, pe o cărare la munte, şedea singur şi trist că-l abandonase iubita... (eventual, în timp ce se afla la cules de căpşuni în Spania). El declară că umblă brambura nemaiavând chef de viaţă. Până când cineva îi atrage atenţia că altă soluţie mai bună nu există, decât să se mai îndrăgostească o dată de altă fată, ca să o uite pe prima. Cui pe cui ! Şi totul se aranjează în final.
Fapt divers; ori, cum spuneam - un mic roman. Pentru aleşi, un fel de tragedie antică, eventual, ale cărei versuri sunt comentate de Cor, de interjecţiile scurte, viguroase, al
