Un verb lichid

în rapidul murdar mă gândesc la râul Prut

la albia lui îngustă şi la apa somnolentă

în care mama şi tata se spală cu săpun.

Ce-ar fi să nu mă mai întorc niciodată sub salcia

unde tatăl meu ud şi mama mea lucitoare

şi-au lăsat urmele în nămol?

Ce-ar fi să cobor pe acest peron străin

şi să-mi cumpăr o bere de treisprezece coroane?

Mi-e sete de apă de mare mi-e poftă de nisip

mi-e teamă de bărbaţii în uniforme noi,

ar trebui să mă spăl pe mâini cu apă din Dunăre

şi să scriu despre gara lustruită cu detergenţi.

Un câine va veni să-mi lingă de pe faţă

un verb lichid (verbul a plânge).

Ce-ar fi să-mi vând o lacrimă în Occident?

Ce-ar fi să-mi scot rucsacul din spinare

şi să-mi întind un cort pe acest drum de fier?

Pavaj

Mi-au simţit mirosul

m-au lăsat să privesc morişca

de la răscrucea străzilor pavate

mi-au explicat de unde bate vântul

în ziua aceasta de noiembrie

mi-au arătat catedrala gotică

ce-şi trimite lumina departe prin cenuşiul ploii.

Mi-au observat zbârciturile de pe gât

mi-au povestit despre fecioarele renovate

din biserica Sfânta Hedwiga

m-au fotografiat lângă statuia medievală

care avea pungi sub ochi

mi-au spus să nu calc nici un fir

de iarbă germană.

Mi-au destăinuit că frunzele

nu ajung niciodată să putrezească

pe suprafaţa netedă a pavajului

m-au condus în sala polivalentă

mi-au asc