A rămas în legendă ca simpatica profesoară de matematică, madam Isoscel, din cele cinci serii cu Liceenii. Dar, în cei 53 de ani de teatru, Tamara Buciuceanu a întruchipat sute de personaje. Astăzi are aceeaşi vervă şi dragoste de scenă.
"Robustă ca o locomotivă germană, puternică şi violentă ca o bombă de la Los Alamos, mieroasă sau mieunată, ca pisicile desenelor animate, frumoasă cât s-a putut, sperioasă şi piţigăiată, melancolică sau tandră ca filmele indiene, dansantă şi ţopăitoare, când cele de vârsta ei s-au vândut resemnării, cântând în falset ca mine sau "pe bune" ca Frank Sinatra, imprevizibilă ca ziua de mâine, Tamara Buciuceanu este o imensă uzină plutitoare pe oceanul artelor atât de dramatice, o minune singulară, născută anume să ne uluiască"- caracterizarea făcută de Horaţiu Mălăele, regizorul spectacolului jucat la Târgu Mureş. O caracterizare nu doar foarte exactă, dar şi plină de umor. Tamara Buciuceanu este unică, aşa cum a fost şi în spectacolul Nepotu', piesă cu două personaje, scrisă special pentru ea de Adrian Lustig. Alături de Marea Doamnă a scenei româneşti a jucat mai tânărul coleg de breaslă Şerban Pavlu, care până la nici 30 de ani a jucat zeci de roluri, confirmat în urma succesului cu Pocker la Teatrul de Comedie, dar şi la Bulandra şi Teatrul Act. Dramaturgul Adrian Lustig a scris acest rol, de fostă "tovarăşă", colegă cu "chimista", care îşi aşteaptă nepotul înfiat, din SUA special pentru Tamara Buciuceanu. "Tamara e o actriţă magnet: publicul vine să se încarce de energia şi tonusul ei care îţi ridică moralul chiar şi când te face să plângi. În 53 de ani de carieră, n-a avut nici o cădere. Pentru un autor dramatic, acceptul Tamarei Buciuceanu de a juca într-o piesă scrisă de el e o victorie în sine. Ca şi regia lui Horaţiu Mălăele" – a spus Adrian Lustig.
După aproape zece minute de aplauze, cu spectatorii în picioare
