Afirmatiile privind desfiintarea publicatiei Cultura a Institutului Cultural Roman au fost legate, in revista dumneavoastra, si de faptul ca saptaminalul Cultura ar fi, intr-un fel sau altul, in competitie cu Orizont, revista lunara condusa de Mircea Mihaies. Oricare cititor al Orizont-ului ar fi putut observa ca intre cele doua periodice nu a existat nici un fel de competitie. Inclusiv in ceea ce priveste tirajul. Revista noastra are, de multa vreme, proiecte bine conturate, teme specifice, o structura si un stil proprii, colaboratori constanti si un public fidelizat. E interesata de afirmarea tinerilor scriitori, eseisti, oameni de cultura, dar si de dialogurile care sa implice personalitati exponentiale ale timpului nostru.
A fost, este si doreste sa ramina o revista care functioneaza pe piata libera, fara umbrela protectoare a finantarilor discretionare. In nici un moment al existentei sale, Orizont nu si-a propus eliminarea vreunei publicatii „concurente“. Dimpotriva, ne-am simtit stimulati si am salutat de fiecare data aparitia oricarei noi publicatii culturale care promitea sa disemineze valoarea. Ne-am dorit a fi o revista a profesionistilor, evident competitiva, dar nu la nivelul excluderilor, ci la nivelul performantei intelectuale si publicistice. Daca unii tineri colegi de la Cultura isi imagineaza ca redactorii Orizont-ului s-au simtit amenintati de cele 22 (douazeci si doua) de abonamente ale Culturii, inseamna ca lucrurile au scapat cu totul din fagasul logicii.
Nu dorim sa intram in problemele interne ale revistei editate de ICR, dar o oarecare experienta de jurnalisti ne spune ca problemele se afla in cu totul alta parte decit in zona reclamata la vedere.
Cu atit mai grava ni se pare implicarea lui Mircea Mihaies, redactorul sef al Orizont-ului, intr-o istorie cu iz cel putin dubios. Ni se pare descurajant ca niste o
