Masura liberala a introducerii cotei unice are si efecte socialiste. Discrepanta dintre venituri a scazut. Media insa a ramas aceeasi. Romanii „statistici" nu primesc nimic in plus la salariu. In schimb, sint mai multi.
Dezamagire mare printre cei care se asteptau sa se bucure de banii pe care statul nu-i mai ia. Acolo unde s-au produs, maririle salariale au fost compensate, aproape prompt, prin alte taxe si impozite. O compensare de bun augur. Experienta a cincisprezece ani le-a dovedit si romanilor ca banii in plus aruncati fara discriminare nu inseamna o putere de cumparare mai mare.
Si ca au ajutat doar la crearea unei natii de „milionari de carton".
Cota unica rezolva, in schimb, principala problema a pietei muncii din Romania. Contractele legale inseamna o povara pe care, de multe ori, angajatorul nu o accepta. Drept pentru care, fie plateste „la negru", fie ezita sa faca reglajele necesare intre productivitate si salarii. Dupa principiul „ca sa-ti dau o suta de mii in plus, trebuie sa mai dau doua la stat".
Ei bine, aici s-au vazut cel mai bine efectele introducerii cotei unice. Salariile mici au crescut mai mult decit cele mari, desi, in cazul primelor, influenta cotei unice a fost nesemnificativa. Efectul este de natura mai degraba socialista – de reducere a discrepantei dintre venituri. Celalalt efect, liberal de data aceasta, este incurajarea muncii legale si cu folos.
Referitor la intrarea in legalitate, apar deja primele semne. O suta de mii de angajati in plus in doar doua luni. In cazul productivitatii, efectele le vom putea evalua dupa statisticile viitoare.
Cam asta este cota unica. Nu este pomana. Nici un mod prin care statul sa lase banii sa umble pe piata, fara acoperire, cu singurul scop de a alimenta inflatia. Sau prin care sa goleasca bugetul pina la momentul in care sa nu m
