Oricit am incerca sa ascundem ori sa cosmetizam realitatea, zbirciturile Romaniei, de fata proasta si imbatrinita in rele, se vad de la o posta.
„Nu stiu unde va ajunge acest mesaj, dar sper ca disperarea mea va misca ceva, pe cineva. Sint din Arad, sotul meu este bolnav de Parkinson, forma severa, desi are doar 55 de ani. Pe luna aceasta inca nu am primit medicamentele din cauza haosului creat de noile masuri luate.
Este total dependent de aceste medicamente, a caror suma este de aproximativ 12 milioane pe luna: Comtan, Requip 2 mg, Zimox. Toate figureaza pe lista C de gratuitati, avem si aprobari pentru ele de la centrul teritorial Timisoara. Ce ne facem?"
Rindurile de mai sus au venit prin e-mail, in redactie, cu exact 24 de ore inainte ca integrarea Romaniei in UE sa fie supusa votului parlamentarilor europeni. Linga ele, prin fax, cineva a adaugat citeva stiri despre jalea din spitale.
De la receptia ziarului, au urcat la departamentul Anchete si Investigatii, ca in fiecare zi de altfel, patru-cinci dosare cit caramizile, cu sentinte judecatoresti strimbe in procese privind restituirea unor paminturi sau case.
Afara, in strada, se desfasoara nesfirsita cursa cu obstacole printre gropile orasului, iar inauntru, pe micile ecrane, curg in valuri repezi declaratii si comentarii despre succesul de la Strasbourg.
Asa intra Romania in Uniunea Europeana! Cine isi inchipuie ca la 1 ianuarie 2007 vom trai intr-o tara schimbata din temelii, pregatita sa faca fata concurentei din piata comuna si avind rezolvate, macar in buna masura, problemele legate de sistemul de sanatate sau de cel al justitiei, acela e un naiv sau a vazut prea multe spectacole cu David Copperfield.
Nu exista nici o magie in stare sa tripleze, in citeva luni, cei o suta si un pic de kilometri de autostrada pe care-i avem s
