Am inceput sa am nostalgii. Mi-e dor de telejurnalele din preambulul serialului "Bezna", din vremea lui Nea Nicu. De ce? Fiindca toate televiziunile (si cum avem, slava Domnului, plus cele aduse acasa prin cablu!) sunt ahtiate dupa senzational. Nu e buletin de stiri daca nu se arata carnagii, cataclisme, incendii, explozii, razmerite, violuri, pruncucideri, talharii, incaierari, sechestrari, consum si trafic de droguri, impuscaturi, injunghieri, furturi ca-n codru (inclusiv si mai ales de ... paduri), abuzuri, crime, crime, crime. O lansare de carte, o aniversare a unui om de cultura, repauzarea unui poet, comemorarea unui inaintas, sarbatorirea unui eveniment, derularea unui concurs, vernisarea unei expozitii, tarnosirea unei biserici, debutul unui scriitor, initierea unui eveniment muzical, valorificarea unei traditii, renovarea unui monument, o descoperire arheologica, victoria unui dansator, evolutia unui folclorist, realizarile unui inovator, performantele unui copil supradotat etc., etc. nu sunt stiri pe rating, nu starnesc audienta si interesul, nu sunt cautate, cerute (deci, sunt needucative) pentru telespectatori.

Asa-i ca-mi dati dreptate sa fiu nostalgic? In vremea aceea, vorba unui evanghelist, ororile, hidoseniile umane nu erau scoase in prim-plan si "valorificate" prin mass-media, cum se-ntampla azi cu o inraurire certa, cu o cota bine determinata in rata de crestere a fenomenelor negative incredibile, de certa extensie si compatibilitatea continentala... Am inceput sa am nostalgii. Mi-e dor de telejurnalele din preambulul serialului "Bezna", din vremea lui Nea Nicu. De ce? Fiindca toate televiziunile (si cum avem, slava Domnului, plus cele aduse acasa prin cablu!) sunt ahtiate dupa senzational. Nu e buletin de stiri daca nu se arata carnagii, cataclisme, incendii, explozii, razmerite, violuri, pruncucideri, talharii, incaierari, sechestrari, cons