Proiectie pe ecranul din fundal. Imagini din Parcul Luxembourg. In prim-plan, un orb care rasuceste manivela unei flasnete si o Doamna care arunca firimituri de piine la porumbei. Porumbeii se ridica brusc in aer si dispar.
Imaginile cu Parcul Luxembourg se farimiteaza incet, ca si cum zborul porumbeilor ar fi perturbat proiectia.
Ramine pe scena DOAMNA CARE FACE FIRIMITURI. CIORAN isi face aparitia, se apropie de ea si o priveste timp de citeva lungi momente.
CIORAN: Total stupizi.
DISTINSA DOAMNA CARE FACE FIRIMITURI: Pardon?
CIORAN: Porumbeii astia… sint total stupizi. Ca toate celelalte pasari de oras, de altfel.
DISTINSA DOAMNA CARE FACE FIRIMITURI: De ce spuneti asta?
CIORAN: Pentru ca si-au pierdut total libertatea.
DISTINSA DOAMNA CARE FACE FIRIMITURI: Si ce daca si-au pierdut libertatea?
CIORAN: Nici nu mai stiu sa se hraneasca singure.
DISTINSA DOAMNA CARE FACE FIRIMITURI: Si ce daca nu mai stiu sa se hraneasca singure?
CIORAN: Noroc ca veniti dumneavoastra aici in fiecare zi ca sa le dati de mincare. Se spune ca e o buna terapie pentru spiritele nelinistite.
DISTINSA DOAMNA CARE FACE FIRIMITURI (ii intinde o bucata de bagheta): Poftim… Vreti sa incercati? Vreti sa le aruncati citeva firimituri?
CIORAN: Spuneti-mi, nu cumva sinteti domnisoara Domnaru, din intimplare?
DISTINSA DOAMNA CARE FACE FIRIMITURI: Nu. De ce?
CIORAN: Imi amintiti de o persoana pe care am cunoscut-o cindva, sint multi ani de atunci… Surorile Domnaru, la Sibiu…
DISTINSA DOAMNA CARE FACE FIRIMITURI: Imi pare rau. Nu sint eu domnisoara Domnaru.
CIORAN: Si totusi sint citiva ani buni de cind veniti aici ca sa hraniti porumbeii.
DISTINSA DOAMNA CARE FACE FIRIMITURI: Da, sint citiva ani.
CIORAN: Citeodata ma intreb daca veniti cu adevarat pentru porumbei.
DISTIN
