Yann Apperry (n. 1972) este unul dintre cei mai interesanti prozatori
francezi contemporani. Foarte talentat si subtil, Yann Apperry, la cei 33 de ani ai sai, este romancier (Qui vive, Minuit 1997; Paradoxe du ciel nocturne, Grasset, 1999; Diabolus in musica, Grasset, 2000 – tradus in limba romana la Editura Pandora M; Farrago, Grasset &Fasquelle, 2003 – tradus in limba romana la Editura Niculescu) si dramaturg (Les hommes sans aveu, Actes Sud, 2001), recompensat cu doua dintre cele mai prestigioase premii literare din Franta: Médicis (pentru Diabolus in musica) si Goncourt des Lycéens (pentru Farrago). Comparabil, ca tip de scriitura si tipologie a personajelor, cu Salinger, Yann Apperry marturisea ca „scriitura, ca orice forma de arta, are nevoie de distanta. Epoca noastra nu suporta distanta. Ea se incrinceneaza sa recupereze totul, sa aduca totul in prezent. Ea tine oamenii, emotiile, teritoriile in lesa. Pentru mine, orice creatie este, prin forta lucrurilor, anacronica. Ea nu exista decit in masura in care refuza sa reflecte prezentul asemeni unei oglinzi, fara sa schimbe nimic, ca si cind ar sta doar la taifas“.
Yann Apperry
Diabolus in musica
Traducere de Irina Mavrodin
Editura Pandora-M, Tirgoviste,
2001, 220 p.
Yann Apperry
Farrago
Traducere de Laura Marin
Editura Niculescu, Colectia „Cartea de recitire“, Bucuresti, 2004, 384 p.
Draga Yann, doua dintre romanele tale au fost deja traduse in romaneste si au trezit un mare interes printre cititorii romani. Spune-mi, deci, inainte de toate, cum ai devenit scriitor si ce te-a facut sa scrii?
Nu cred ca devenim scriitori. Nici macar nu sint sigur ca sintem. Ca sa devii scriitor, ar trebui ca intr-o zi sa fi dobindit calitatea, maiestria (arta), stiinta, ar trebui ca scrisul sa fie o meserie. Cei care au devenit scriitori
