Dintr-o perspectiva culturala, orasul poate fi primul interpret al diferitelor interventii, necesare sau nu, pe care le sufera un context. Fie ca avem de-a face cu false interventii, fie cu interventii fragmentare sau cu repetate integrari in jocul dezvoltarii globale, teritoriul urban surprinde, ca un al cincilea simt, layer-ele ce au determinat noile conditii sociale, politice sau identitare ale unui context. Aceasta metodologie poate parea o metafora. Dar ea explica cel mai bine modul in care conditiile, necesare schimbarilor formale sau structurale de la nivelul urban, se relationeaza reciproc. Acest tip de privire in oglinda ne ofera masura intelegerii teritoriului urban, nu doar ca pe o infrastructura in care ne miscam, ci si ca pe un spatiu estetic ultim. In acelasi timp, fenomenul actual al relativizarii granitelor, al pierderii constiintei locului, al fluidizarii comunicationale determina un mod cu totul nou de a citi, privi suprafata orasului si de a o intelege ca pe o metafora culturala.
Gindind teritoriul urban ca parte a unei procesualitati, in care arhitectura este perceputa ca etalon de analiza a stadiului de viata al societatii, Mona Vatamanu si Florin Tudor pornesc propria investigatie a teritoriului urban prin identificarea unor pattern-uri arhitecturale. Pretextele asemanarii unor structuri arhitecturale din diferite spatii (Romania, Austria, Norvegia) deschid pentru cei doi artisti posibilitatea de a atinge in relatie cu arhitectura anumite puncte sensibile: cultura versus consumism, tipul de locuire celulara (referindu-ma aici la apartamentele de bloc), viata artificiala din interiorul orasului versus spatiul natural.
Discursul in jurul arficialului, al plombelor pe care le primeste nedorit orasul, a unei proaste imitatii in zona construitului ii situeaza pe artisti pe linia unei arte cu tenta ecologica. Expozitia Unita
