Cu ocazia decernarii Premiilor revistei Cuvantul, Fundatia Academia Civica a fost declarata "institutia culturala a anului" (2004). Cum comentati aceasta definitie?
Am spus-o si acolo: cuvantul "institutie" este foarte flatant, insa noi suntem mai mult sau mai putin decat o institutie, in sensul ca, fara a putea fi fixati intr-o definitie, fara a fi "in sistem", acoperim datoriile si rezultatele pe care ar trebui sa le aiba multe institutii publice. Mai precis, "tinem locul" acelor institutii, in sensul ca ne ocupam de trecutul lor, inglobat in ansamblul memoriei tarii, in genetica mentalitatilor nationale. La modul concret, prin Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, pe care l-am creat la Sighet (intr-un loc geografic cam excentric, e adevarat, dar caruia i-am transformat numele in renume), prin acest memorial unic in felul sau si prin cercetarile asidue pe care le intreprindem aici, la Bucuresti, de 13 ani, am "tinut locul" unor institutii academice sau universitare, publice sau statale, care au adormit in prezent.
"Adormirea in prezent"
"Adormirea in prezent" inseamna ca aceste institutii nu mai sunt interesate de trecut sau de viitor?
Sunt interesate, dar numai in masura in care forurile europene le impun sa realizeze acquis-ul comunitar intr-un domeniu sau altul - sa spunem, al independentei justitiei, sau al regulilor financiare, sau al demilitarizarii politiei; atunci ele aplica recomandarile cu o viteza si fidelitate mai mult sau mai putin adecvate; dar, fiindca nu li se recomanda sa priveasca si in trecut, ele fac aceste lucruri uitand ca in trecutul nostru antebelic (ma refer la cei 70-80 de ani de dinaintea ultimului razboi) au fost cladite institutii cu un trecut propriu onorabil, de multe ori asemanatoare celor spre care ne grabim acum. Nestiind acest lucru, reinventam roata. E adevarat ca generatiile care
