Mai putin spectacol, mai multe premii decat in alti ani (o adevarata ploaie ocultand repere ale teatrului contemporan) si, iarasi la aceasta a XIII-a editie, amfitrionul traditional care dirijeaza festivitatile. Cu vizibile semne de oboseala, amplificate de prestatia unor participanti, incat respectul pentru limba romana a trecut pe plan secund, punand la incercare rezistenta publicului. Un maraton de peste patru ore cu invingatori in parte anuntati, parte chiar previzibili. Juriul 1 - al nominalizarilor - compus din criticii Alice Georgescu, Mihaela Michailov, Sebastian-Vlad Popa, a stabilit marja de eroare pentru juriul 2, care a ales ce s-a cules. Cel din urma ii are drept reprezentanti pe Ion Cocora, Marina Constantinescu, Sanda Manu, Cristina Modreanu si Irina Solomon. Sunt si nume ce se regasesc in structurile UNITER - Senatul acestuia desemnand alt rand de premianti -, institutie de utilitate publica ce aniverseaza 15 de existenta. Daca in teatru coteriile sunt de rigoare, ele raman excentrice exercitiului critic. In caz contrar, traim mai departe "la bloc", cu o inspirata metafora a scenografului Dragos Buhagiar, ceea ce s-a instaurat ca norma in mentalitatea familiei largite din societatea actuala. Cu administratorii ei cu tot.
La Gala UNITER tinerii nu se prea vad, trecand peste olimpicii nostri gimnasti/gimnaste baletand pe scena Nationalului bucurestean, hulita pana mai ieri, acest bunker azi onorat de distinse personalitati. Ne amintim de recenta scrisoare a regizorului Andrei Serban, diagnosticand nemilos moravurile dambovitene si oferind o alternativa care ar fi rasturnat destule habitudini, daca putea fi aplicata. In dublul limbaj inca in vigoare: daca ne plictisim, cu placere. Si, inserand momentele artistice prezentate de trupe din tara si strainatate intr-o necesara pauza de respiratie a amfitrionului prezident, in prim plan s-a afirmat
