Latina vie
Un Nu fara margini se intinde acolo unde lipseste Dumnezeu. Si o tentatie. Ea promite un timp progresiv, in care clipa de fata e mereu cea mai buna. Tot ea asterne o logica a vietii, in stare sa explice si sa indrume, convenabil, fara sa ceara suferinta sau respect in fata neintelesurilor adanci. Tentatia vine inaintea copiilor ei incarcata de daruri: ii face siguri pe ei, ii impinge pe scena istoriei si le sufla ca isi pot scrie singuri rolul, ba chiar toata piesa. Din cand in cand, scena si sala toata se umplu de cadavre, dar piesa e un mare succes de critica. Regizorul nu e certat niciodata. De vina e, mereu, istoria, demascata sub numeroasele ei nume de imprumut: socialism, nazism, economie, demografie. Regizorul poate pregati, netulburat, urmatorul spectacol. Figuranti si savanti, actori si eliberatori, carne de tun universala - Slava Domnului! E greu de imaginat o vorba mai nepotrivita. Si nu e singura. O limba intreaga vorbeste mediatic si oficial despre ce suntem si ce vrem. Ea greseste cu fiecare parte de vorbire si din toata gramatica ei entuziasta. Acest Esperanto nechemat s-a impleticit grosolan, vineri 8 aprilie, in Piata Sfantul Petru. La Roma. Locul in care o limba moarta, latina, a slujit popoarelor de fata: polonezi, italieni, americani, etiopieni.
Somerul inflexibil
Se spune ca o jumatate din populatia lumii a vazut, la televizor, inmormantarea Papei. Si ce se se mai spune? Ca "marele disparut" a fost un om "remarcabil", dar "controversat". Masurat in acest fel, Papa Ioan Paul al II-lea e inramat, de doua ori, alaturi de silueta nelipsita a celebritatii. El pleaca impodobit cu o cota de audienta si incununat de dreptul fundamental al omului recent: scandalul. Ambele distinctii sunt false. Tinichea. Prima sugereaza discret ca evenimentele din Piata Sfantul Petru urmeaza, cumva, seriei deschise de disp
