A avea dreptate
De ce oare orice se petrece ni se pare ca ne confirma ideile si profetiile proprii? Stiti povestea cu psihanalistul care avea intotdeauna dreptate? Daca pacientul manifesta reactiile cerute de diagnostic, medicul avea dreptate in virtutea corespondentei respective. Daca pacientul nu manifesta acele reactii sau nu avea nici o reactie, iarasi avea dreptate, acum in contra corespondentei, deoarece pacientul si-ar fi reprimat reactiile autentice. Intrebat candva la o televiziune din Marea Britanie daca ceea ce s-a intamplat in 1999 in Kosovo - atrocitatile, epurarea etnica, bombardamentele aliate - ii confirma sau nu teoria, Francis Fukuyama, un cunoscut filosof american, a raspuns afirmativ. Fukuyama a devenit celebru dupa 1990, cand a "prezis" "sfarsitul istoriei": dupa disparitia comunismului - a spus el - istoria se incheie, in sensul ca lupta dintre ideologii ia sfarsit si liberalismul ramane singurul castigator. Sa fie asadar Kosovo o confirmare a mersului ineluctabil al istoriei catre triumful final al liberalismului?
Pentru un alt celebru filosof american, Samuel Huntington, sau pentru adeptii lui, Kosovo si tot ceea ce a urmat de atunci a confirmat mai degraba ca "razboiul civilizatiilor" a fost declansat deja si ca lui, si nu liberalismului universal ii apartine confirmarea viitorului. Cand, pe vremuri, comunismul a inceput sa-si arate fata oribila, unii s-au simtit confirmati in anticomunismul lor, altii in marxismul lor. Pentru primii se dovedea catastrofa aplicarii corecte a unei ideologii false, pentru ceilalti - esecul aplicarii false a unei ideologii corecte. Iar dupa ce comunismul s-a prabusit, s-au gasit destui care sa spuna: stiam bine ca asa va fi. Daca nu s-ar fi prabusit, exact aceiasi oameni ar fi spus exact acelasi lucru si cu exact acelasi ton definitiv si convins.
Dupa ce s-au vazut sutele de mii, mili
