Ma chinuiam de mai bine de zece zile sa obtin o viza pe care nu multi si-o doresc. Ceream voie sa plec spre "iad". Da! Romania are nevoie de viza pentru Irak. Nu ca irakienii s-ar dori mai elitisti, ci pur si simplu e vorba de o masura diplomatica de reciprocitate. Scrisori, formulare completate, poze, interventii, nervi, bilete de avion anulate, din nou interventii si in permanenta nervi. Toate pentru o viza de intrare in Irak.
de MILE CARPENISAN
ZILE FIERBINTI. La Bagdad, Mile a masurat distanta dintre evenimente si zvonuri Ambasada din Bucuresti are cele mai bune intentii, dar... procedura impune o perioada de asteptare. Accept in lipsa altei variante. Intervenise deja tot ce inseamna pila in Romania si Irak. Pentru mine era clar: nu e rea vointa, e calea ce trebuie urmata. Chiar toata lumea din tara incerca sa ne ajute; ambasadorul si tot personalul s-au pus in miscare, dar... trebuia sa asteptam confirmarea Bagdadului. Am stat fara viza pana inainte cu patru ore de zborul spre Orient. Am primit-o si imi venea sa o pup de fericire pe fata de la ambasada care m-a sunat. Parca plecam la New York intr-o calatorie de placere. Era 24 martie. Aflasem cu doua zile in urma ca au mai solicitat viza cu mult dupa mine si niste colegi de la Prima si Romania Libera. Ei isi doreau sa plece in 26 martie, dar, "conform procedurilor pe care le stiti, nu au nici o sansa".
IRAK, TARA DE POVESTE. Am fost in Irak cand a fost mai greu. Intrau trupele aliate terestru sa cucereasca Bagdadul. Aprilie 2003. Stiam tara - doar am batut-o la pas. Mi-am umplut bocancii de nisip si sufletul de frica. Am scapat de acolo si am jurat sa nu ma mai intorc in Babilon. Cine nu a gustat macaroane stricate, biscuiti dulci si branza sarata, la lumina unei lumanari in Hotel Palestina, in timpul unui atac al fedainilor, nu cunoaste cu adevarat cum e sa te plimbi la brat cu moar
