ASA, clasată în finalul sezonului 1976-1977 pe locul 4, respira în acea perioadă prin plămânii lui Bölöni. Neobositul mijlocaş a jucat din nou în 33 de partide de campionat şi a bifat mai multe meciuri la naţională.
De unde atâta energie, vitalitate, rezistenţă? Mărturiile colegilor de echipă, ale prietenilor şi ale celor care l-au urmărit multă vreme, au lămurit parţial secretul succesului marca Bölöni.
Încă de la începutul carierei, Loţi a dus o viaţă sportivă, fără tutun, alcool, fără nici un fel de excese. Studiile de medicină l-au ajutat să-şi cunoască în amănunţime corpul, să-şi forţeze limitele. Deşi nu a fost un talent de excepţie, a devenit un mare jucător. Numai prin propriile forţe. A câştigat pentru că nu a fentat niciodată munca, iar cei care l-au văzut jucând au remarcat ambiţia ieşită din comun, tenacitatea şi setea imensă de victorie.
Colegii şi prietenii mureşeanului au povestit că pentru Bölöni pregătirea jocului următor începea, aproape de fiecare dată, la câteva minute după finalul unei partide. "După meci, toată lumea pleca de la stadion, dar Loţi nu apărea. Intram în vestiar să văd ce face, de ce nu mai vine. El era în bazin, îşi făcea recuperarea. Mai stătea cel puţin o oră la stadion. După o repriză de masaj era proaspăt, gata de încă un meci", a povestit Iuliu Curtifan. Tot după joc, mureşeanul îşi făcea ghetele cu o cremă specială şi verifica dacă şireturile sunt în ordine, lucu pe care avea să-l remarce şi Cristian }opescu, după câţiva ani, când Loţi a ajuns la Steaua. Chiar dacă pentru unii dintre colegi migala aceasta părea un teribilism, pentru Bölöni a însemnat o parte a succesului său.
Succes prin organizare
Mai era o problemă. De unde avea el timp pentru toate? Şcoala, antrenamentele, meciurile, naţionala, îngrijirea echipamentului… Fazakas Arpad a povestit că Loţi şi-a făcut un obicei din a dormi şi în
