Reglementarile legislative privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copiilor, intrate in vigoare de la 1 ianuarie 2005, au adus schimbari majore, toate dosarele copiilor parasiti sau orfani fiind din nou evaluate. Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Dolj incearca reintegrarea copiilor in familiile naturale sau in familiile rudelor. In majoritatea cazurilor, asistentii sociali se lovesc de refuzul copiilor de a se intoarce in familie, preferind institutionalizarea. Cei mai multi orfani sau tineri institutionalizati au doua alternative: azilul sau strada. Trei dintre copiii care au crescut in centrele de plasament din judetul Dolj se prezinta zilnic la sediul DGASPC Dolj, refuzind sa fie integrati in familia naturala sau in cea a rudelor. „Ma numesc Marian Schiopu, sint un orfan si am implinit 18 ani. Am fost repartizat de asistentii sociali ai directiei sa locuiesc la Azilul de batrini din Craiova. Directia pentru Protectia Copilului a vrut sa ma trimita la unchii mei, care locuiesc in comuna Giurgita. Acestia nu ma pot primi sa locuiesc cu ei, pentru ca nu au ce sa manince, nu au conditii. Majoritatea dintre noi, care am crescut prin orfelinate, nu vrem sa ne despartim. Nu acceptam sa ne intoarcem in asa-zisele noastre familii. Noi nu sintem obisnuiti cu lumea de afara... Vrem sa stam intre noi, orfanii, alaturi de persoanele care ne-au fost alaturi. Nu ii consideram parinti pe cei care ne-au adus pe lume, ci pe cei care ne-au crescut prin centrele de plasament. Multi dintre copiii care au parinti si sint dusi acasa fug pentru ca nu suporta bataia de joc a acestora. Asa isi distrug viata, ajung prin gari, incep sa se drogheze. Ne distrugem!“. In aceeasi situatie ca si Marian Schiopu este si Eugenia Cinca. Tinara povesteste ca a locuit opt ani la Centrul de Integrare prin Terapie Ocupationala de la Corlate. „Dupa ace