Stereotipurile rasiale sint din nou la moda. Metoda consacrata a propagandei recursul la mitologiile xenofobe sau rasiale indica intr-un peisaj pluralist fie o intentie de manipulare, fie o predispozitie refulata.
Dupa ce citiva ani acestea fusesera mai degraba temperate, cu exceptia celor citeva rabufniri antiromi (in 2001 cind modelul Piatra Neamt a generat tentatia ghetoizarii romilor, ori dupa episodul francez din 2002 sau arestarea "clanului" Camataru) sau a ciclicelor reactii antimaghiare (de la motiunea Harcor la contestarea participarii UDMR la guvernare sau a numirii prefectilor maghiari in
2005) pulsiunile xenofobe au atins apogeul cu "vinatoarea afaceristilor arabi". De doua ori suspecti, datorita etniei si a religiei, acestia au devenit imaginea inamicului propusa imaginarului colectiv romanesc. Mai vechile atitudini antiotomane stimulate de istoria oficiala a luptei pentru independenta pot fi astfel usor recuperate. Elementele complotului sint intrunite.
Si cind insusi parchetul lui Ilie Botos anunta ca va investiga toate dosarele afaceristilor de origine araba pentru care in ultimii zece ani s-au solutionat prin neinceperea urmaririi penale, suspiciunea generala este confirmata: arabii sint periculosi. Constitutia si principiile segregarii cetatenilor in functie de religie sau etnie devin simple forme fara fond.
Impotriva unor cetateni romani de alta religie se declanseaza o procedura oficiala. Dar Romania doreste in acelasi timp o cit mai buna apreciere internationala in privinta respectarii statului de drept. Anul 2004 cu amprenta sa electorala a favorizat aceasta situatie amplificind efectele campaniilor de presa.
Pina in 2004-2005, temele ce indicau atitudini intolerante fusesera destul de bine controlate. Doar presa bulevardiera sau cea provinciala, din reflex, mai promovau unele articole
