Dupa 50 de ani...
Aveam ani putini dar suficienti ca sa iau aminte la lumea ce ma inconjura. Nu stiu cum se facea, dar tata avea vreme sa aduca lucerna din camp numai seara si ma lua si pe mine, cam de fiecare data, cu el. Cosea, aduna si incarca cu o pricepere ce ma uimea. Si-n timp ce lasa caii sa manance, ma purta prin lumi de dansul stiute ori despre care auzise de la altii. Este peste Mures un deal inalt si abrupt pe care si azi localnicii il numesc Fantana Smeului. Si povestea tata ca inainte sa fi venit pe lume mosul meu si mosul mosului dumnealui, locuiau pe aici uriasii, care seara, inainte de culcare, sedeau pe coama dealului si se spalau pe picioare in Mures. Cand plecam spre casa, imi zicea sa stau intins pe spate sa vad cum Carul Mare merge pe deasupra in aceeasi directie cu noi. Si-n linistea serii, tata canta Dragut car cu patru boi, iar in mintea mea visam la vremea cand voi avea si eu cai si boi, si vaci, si oi...
Au mai trecut ceva ani si-ntr-o seara, pe cand parintii credeau ca eu dorm, ii zice tata mamei: "Trebuie sa-l dam la scoala, mai departe, sa-l despartim de prietenii din drum, ca cine are carte mai multa o duce mai bine ca noi". Si toamna m-am trezit elev la scoala normala, intr-un internat cu paturi multe si unde se manca mai cu seama supa de chimen... (Incepuse razboiul si traia lumea cum putea.) M-a chinuit multa vreme dorul de casa, de oalele cu smantana si de farmecul sarbatorilor de familie, dar le-am biruit in cele din urma si am ramas la normala, onorandu-mi sederea cu rezultate ce-l incantau pe tata cand venea si-i spunea domnul director ce baiat vrednic are.
Trecura anii, razboiul se terminase, dar alte vremuri tulburi bantuiau prin tara. Cu diploma de invatator in traista, iata-ma "dascal", cum pronuntau localnicii cuvantul, intr-un sat mic, dar cu foarte multi copii de scoala, ca la oamenii nevoiasi copiii
