Departe de rude si prieteni, persoanele labile psihic privesc lumea din spatele zabrelelor ruginite. Privati de orice bucurie, multi se chinuiesc sa reziste inchisi intre patru pereti, legati cu curele sau in camasi de forta. Unii incearca sa-si puna capat vietii, iar altii tinjesc dupa o mingiiere sau dupa o tigara. Cu minte de nebun si cu suflet de copil, bolnavii internati la psihiatrie au invatat dincolo de gratii ca viata este o lupta permanenta. Din dorinta de a se vindeca, pacientii se roaga in fiecare zi la icoanele din saloane, sperind ca intr-o zi vor putea gusta din nou libertatea. Pe holurile Sectiei I de psihiatrie din cadrul Spitalului Judetean nr. 2 din Rimnicu Vilcea este o liniste apasatoare, chiar si in mijlocul zilei. Singurii care se plimba pe coridoare sint medicii si ingrijitorii. Saloanele sectiei gazduiesc peste 120 de oameni care sufera de diferite afectiuni psihice. Cind se deschid usile saloanelor, bolnavii se uita atent la cel care intra si se feresc sa vorbeasca, de teama sa nu le faca cineva rau. Pacientii internati in sectie pot sa isi pastreze citeva „amintiri de afara“. In schimb, nu au voie sa tina in preajma lor obiecte ascutite, cu care si-ar putea face rau. Intre patru pereti, bolnavii nu impart decit citeva paturi, niste noptiere din metal si icoanele la care se roaga. Intr-o suferinta care doare, pacientii striga adesea dupa ajutor si se agata de halatele medicilor, in speranta ca vor obtine putina afectiune si atentia de care au nevoie. Multi dintre ei nu stiu cine sint si de unde au venit. Unii bolnavi aflati in stare de delir, care dureaza citeva saptamini, se cred mintuitorul Iisus sau Napoleon. Cel mai bun medicament pentru ei este optimismul. Desi sint marginalizati, bolnavii fac eforturi considerabile sa-si recapete pofta de viata. Pentru asta, femeile culeg flori pe care apoi le asaza linga pat. Majoritatea pacientilor s