Biserica Din Vis.
La Straulesti, intr-o margine uitata a Capitalei, preotul Nicolae Iovan vrea sa ridice o biserica. O stie si o vede aievea: cu o singura turla inalta, cu paraclis si chilii, cu ateliere si un centru social pentru copii defavorizati. Imaginea bisericii nu a incetat sa-l viziteze nici o clipa. Il cauta si-i bate usor, cu degetele, la fereastra. E si vis, e si porunca. De 20 de ani, parintele cauta locul bisericii sale din vis. Acum, crede ca l-a gasit. Un spatiu modest, ferit de agitatia marelui oras. Un camp pe marginea soselei ce duce spre Mogosoaia, salbaticit si napadit de buruieni, o parloaga. Un loc parca dinadins pregatit sa primeasca smerenia unui gand frumos si ravna unui indaratnic preot de tara.
Orasul de hartie
Strecurandu-se atent si cu incetineala pe strazile innoroiate ale Straulestiului, parintele Nicolae Iovan opreste masina la marginea ultimelor case. Coborand, ne arata ogorul imens si pustiu care se intinde pana departe, intre barajul lacului Straulesti si o liziera de salcami, pe care se inalta un gorgan - o ridicatura ivita ciudat, chiar in mijlocul campiei. Este locul viitoarei biserici - o intindere de 100 de hectare oferite in dar de catre un localnic, Ninel Peia, dimpreuna cu sotia sa, Mariana.
Cu ochii luminati de emotie, parintele ne descrie ceea ce nu se vede inca: biserica simpla, cu o singura turla, corpul de chilii pe doua caturi, ca la Cernica, livada si gradina randuita in straturi circulare si incarcate cu toate florile pamantului. Printre ciulini si tufe razletite de macese, parintele intrezareste deja zidurile de caramida si clopotnita falnica. Ca sa ne convinga, despatureste cu un gest grabit o harta desenata pe hartie fosnitoare, de calc. Totul este trecut acolo in tus negru si hasurari de penita, imaginand planul de urbanizare a Straulestiului, in care biserica ocupa locul
