In urma cu sapte ani, pe cand se afla iarasi in opozitie, Psd-ul realiza o cosmetizare de succes. Partidul d-lui Iliescu adoptase atunci principiile social-democratiei moderne, de tip occidental, si anuntase utilizarea criteriului valorii in promovarea cadrelor.

Pentru electoratul dezamagit de "prestatiile" guvernarii Cdr, aceasta "schimbare la fata" a parut de bun augur. Alegerile din noiembrie 2000 l-au readus triumfal la putere. Cei patru ani de administratie Psd-ista au demonstrat insa ca schimbarea a fost o iluzie. In patru ani de opozitie, partidul nu si-a uitat naravul. Reveniti la guvernare, si-a reluat in forta obiceiurile, realizand ceea ce Ion Iliescu, a definit lapidar: "capitalismul de cumetrie". Liderii au continuat sa se imbogateasca prin diverse "tunuri administrative", urmati cu succes de subordonatii provinciali, transformati in "baroni locali", fara de care nimic nu putea misca. Nici o dezvaluire, nici un scandal mediatic nu a provocat vreo restructurare semnificativa. Coruptii dovediti au fost, dupa vechea traditie Pcr-ista, prinsi in "rotatii ale cadrelor" ce, in fapt, i-au mentinut pe pozitii. Singurele zguduieli in "ordinea Psd-ista" s-au produs, atunci cand s-au produs, din interior, intre gruparile Iliescu si Nastase. Presedintele partidului, Adrian Nastase, ardea de nerabdare sa se elibereze de tutela lui Iliescu, pe care si-l dorea "trecut in istorie". Gruparea lui, alcatuita din activistii fostului Cc al Utc, viza o modernizare a guvernarii, inclusiv la nivelul afacerilor, ce trebuiau realizate mai subtil, mai "european".

D-l Nastase si "lupii" lui tineri nu au realizat cu cine se pun. Ion Iliescu anuntase de mai multe ori ca nu va iesi niciodata din politica. Cei care il vedeau deja la pensie s-au inselat amarnic. In buna traditie comunista, un conducator suprem nu lasa niciodata de bunavoie puterea. D-l Iliescu "a tras d