Muzica la maximum, dans pina in zori, oboseala combatuta cu Ecstasy. In cluburi, sunetul electronic mixat de DJ iti intra in singe, te poarta, pina spre dimineata, intr-o realitate paralela.
„To rave", in engleza, ar insemna „sa te extaziezi", „sa intri in transa". Asta urmareste si muzica de club electronica, in diferitele ei variante, asa cum poate fi ascultata in cluburile noastre si in cele de aiurea.
Fie ca este vorba despre techno, house, break-beat, electro-jazz, trance, drum ’n’ bass sau atitea altele care au fuzionat si s-au combinat la infinit, in club gasesti arareori ideologie. Iar atunci cind o gasesti, este ideologia unui dezinteres pentru politica, a unei solidaritati vagi, pacifiste, depersonalizate.
Spre deosebire de cultura „macho suburban" a discotecilor cu manele sau de cea subversiv-contestatara, dar tot „macho", a amatorilor de muzica rock, aceasta formula este aproape asexuata.
Celalalt intereseaza mai degraba ca prezenta decit ca persoana. Iar legatura cu ceilalti se realizeaza prin muzica si prin dans. Asta inseamna ritmuri obsedante, repetitive, sonor ridicat.
Mai inseamna lumini care te tintesc din toate partile si miscare pina la oboseala extrema. Efectul este hipnotic, de pierdere a coordonatelor spatiale, de „contopire" cu muzica.
„Noi dormim in timp ce munciti si traim in timp ce dormiti"
S-a spus adesea despre cultura rave ca este una a carnavalului ridicat la nivelul de experienta cotidiana. Daca, in acceptiunea lui traditionala, carnavalul are date fixe, legate de evenimente bine ancorate in viata comunitatii, aceasta noua formula de carnaval, corespunzatoare noii forme de hedonism, a culturii de „loisir", este oricind accesibila si accesata.
Acolo unde nu exista suficiente resurse personale pentru nesfirsita petrecere, apar si „ajutoare" din
