de MONICA ANDRONESCU CULTURA SI PIPER "Sarutul lui Iuda" sau "Prinderea lui Iisus" de Giotto Va propun o calatorie imaginara in lumea Evului Mediu. Sa uitam pentru cateva clipe secolul caruia ii apartinem, sa lasam deoparte mentalitatile lumii in care ne-am nascut si sa asistam impreuna la unul dintre miracolele istoriei civilizatiilor: cea de-a doua nastere a teatrului. Aparut pentru prima data in Grecia antica din ritul inchinat zeului Dionysos, teatrul s-a dezvoltat, a cunoscut o extraordinara perioada de inflorire prin cei trei mari dramaturgi Eschil, Sofocle si Euripide, centrul lui de greutate mutandu-se apoi spre Roma antica, pentru ca incet, incet, o data cu aparitia crestinismului, sa se stinga. Numai ca germenele sau nu a disparut complet, iar in Evul Mediu a gasit terenul potrivit pentru a se naste, dupa cum spuneam, pentru a doua oara, ca teatru religios. Rolul Bisericii in epoca medievala a fost extrem de important, ea implicandu-se adanc in viata sociala si modeland gusturile maselor. Si astfel, de la drama simbolica a liturghiei, prea abstracta si prea elevata, s-a simtit nevoia unor reprezentatii care sa-i apropie mai mult pe credinciosi de viata Mantuitorului. Pana la montarile fastuoase si somptuoase din fata bisericilor nu mai era decat un pas.

Si astfel, reprezentatia teatrala a fost vazuta ca o modalitate de a te apropia de Dumnezeire, oamenii alegand mai ales evenimentele cele mai importante din viata lui Hristos. Asa a aparut "misterul", o forma de teatru religios in care erau prezentate scene din Vechiul si Noul Testament. Printre primele si cele mai importante sunt dramele semiliturgice reprezentate la Paris si Cambrai, legate de sarbatoarea Pastilor. "Misterul Patimilor" este unul dintre cele mai cunoscute, cuprinzand momentele cele mai importante ale vietii lui Iisus, incepand cu nasterea, continuand cu minunea preschimbarii