Inainte de a fi periculos, rasismul e convenabil. In Romania el intretine o mica birocratie de stat si maguleste stima de sine a voluntarilor nechemati. Avem, din decembrie 2001, prima fabrica oficiala de antidiscriminare. Nume: Consiliul National Pentru Combaterea Discriminarii.
Angajati: 1 presedinte (salariu de secretar de stat), 7 membri (salarii de Ddirector general in minister) si 30 de slujbasi, cu rang de functionar public. Sansa de trimitere in somaj: nula. Atata vreme cat descopera eretici, ii arde cu amenzi si ii combate cu brosuri, sectorul antirasist de stat va fi in siguranta.
Palmaresul pana in acest moment: Consiliul a aparat buna purtare romaneasca in doua batalii. Mai intai a prins de veste ca Mircea Mihaies, distins profesor universitar si scriitor, e rasist sau mai bine zis batranist. Culpa: Mihaies i-a luat la rost, intr-un articol, pe acei venerabili romani care voteaza in prostie zambetul lui Iliescu si mizeria celor de sub privirile lui.
A doua isprava: Consiliul s-a sesizat impotriva galeriei steliste si a crainicului de stadion, care au facut troaca de porci si albie de tigani galeria rapidista. Antirasismul romanesc s-a nascut viguros! In saua cavalerilor atarna scalpul unui domnisor timisorean si barbatiile gloatei din Ghencea!
A scapat insa onor dl general Plesita, desi eminentul zbir a explicat la televizor, urmarind cu degetul in manualul Securitatii, cum anume trebuie amutiti romanii cu gura mare. A ramas departe de bataia lunetei antirasiste Adrian Nastase, teoreticianul Romaniei cu doua rase politice: pleava de la sat si istetii de la oras. Consiliul nu s-a urnit.
Nastase nu ii poate fi tinta, din moment ce i-a fost, mai intii, fondator. N-a aparut pe radar nici Popa Leontie Fusa din Slobozia, care l-a bestelit pe Papa din amvon. La Roma plangeau 5 milioane de oameni, la Slo
