"Ce-a urmat a fost o halima-ntreaga!", auzi pe cate unul exclamand. Omul intelege prin "halima" o poveste lunga, incurcata si neverosimila, dar totusi adevarata.
Cei mai multi care folosesc expresia nu stiu ca "Halima" e numele vechi al culegerii de basme arabe "O mie si una de nopti", fantastica impletire de istorii desfasurate noapte de noapte de Seherezada in patul califului Harun-al-Rasid.
Citeam si eu cele n-spe volume din BPT ale culegerii, sub patura, cu lanterna, pentru ca ele erau cam prea pline de "zebburi", de "susan descojit" si de "facura ce facura" pentru ca parintii mei sa mi le permita.
Nu stiam pe-atunci ca, dupa anul 2000, lumea avea sa se transforme intr-o vasta "halima", o poveste cu arabi, cu multi arabi, cu inca si mai multi arabi care-si tin, in noul basm, zebburile acasa, in schimb exhiba in public kalasnikovuri si batoane erecte de dinamita.
Si nu stiam, mai ales, ca un crampei din aceasta mare si incurcata poveste de finante, sure si sange avea sa aiba loc chiar sub nasul meu, in pasnica si mandra Romanie, in orasul in care cuvantul "arab" se-ngemana pana de curand pentru mine doar cu "saorma" si "Spring Time". Acum se-ngemaneaza cu Iliescu si Hrebenciuc.
A o mie si doua noapte, bonus la culegerea amintita, ni se povesteste astazi, iar noi o ascultam cu sentimentul cuiva in fata caruia se ridica o trapa din parchetul pe care calca zilnic, unde zareste o groapa colcaind de balauri si scorpii scuipand bale de foc. Cum, au fost mereu acolo, sub picioarele noastre?
Povestea spune cam asa: au fost odata mii de studenti arabi pe la stomatologie si la alte facultati inofensive. Buna parte din ei erau studenti doar cu numele, in realitate ocupandu-se cu alte fleacuri ca instructia de commando in tabere secrete, propaganda pentru cauza palestiniana (eu insumi am primit o vreme bro
