Dupa sedinta extraordinara a guvernului, pe care a prezidat-o, Traian Basescu a declarat amenintator si imprudent: „Nu vom permite o Justitie independenta in coruptie si ineficienta".
Democratia moderna are un defect capital. Nu poate functiona decat prin „reprezentanti", prin politicieni. Ii injuram, ii detestam, ne promitem sa le intoarcem spatele de cate ori ne lamurim ca sunt „porci", dar pana la urma ne resemnam cu evidenta ca fara ei nu se poate.
Nu traim ca vechii atenieni intr-o cetate cu cateva mii de locuitori (Aristotel sustine ca toti atenienii se cunosteau intre ei) pentru a ne strange in agora sa luam hotarari. Politicienii sunt acum o fatalitate. Holera si ciuma lovesc si dispar. Politicienii raman.
Bineinteles, nu toti sunt la fel. Si nu toti raman ce-au fost initial. Exista o Cale a Damascului inclusiv pentru politicieni. In fond, de ce-ar fi ei o exceptie? Singurul comisar care a pus ordine in nesiguranta din Bucurestiul postbelic provenea din lumea interlopa. Din pacate, Calea Damascului nu prea e frecventata. Multi nici n-o cauta. Sau, din diverse motive, nu ajung s-o gaseasca.
Pentru a da un singur exemplu, presupun ca apropiatul Congres al PSD nu va face dintr-un partid doldora de oligarhi un partid „social-democrat". Voi arata vineri pe ce se bazeaza convingerea mea ca PSD nu e „reformabil", „modernizabil"; de ce PSD n-are cum sa puna intre paranteze caracterul sau pervers.
Nici in zona „portocalie" a scenei politice nu prea sunt semne care sa-mi permita un optimism sincer. Ma tem ca PNL si PD au uitat cum au ajuns la guvernare. Nu pe baza de merite! Singurul politician care imi da, cat de cat, impresia ca a facut cativa pasi pe Calea Damascului si ca ar vrea, cu adevarat, sa schimbe ceva in „sistemul ticalosit" care a umplut de lehamite Romania este d-l Basescu.
N-am ascuns
