"Jurnalismul" unor Nicolau sau Seuleanu in anii 2005 seamana cu business-ul securistilor in anii '90. Am inceput prea brusc?
S-a intamplat cam asa. Multa lume a votat cu Basescu doar ca sa se razbune. Uneori pe cineva anume, concret! Acea masa de votanti nu a capatat satisfactie, evident. Chestia cu tepele era o figura de stil... Era normal sa se intample asa.
Numai ca aceasta depresie postelectorala este completata de un alt fenomen neprevazut: un tupeu al celor care au pesedizat pana la refuz media anii trecuti si care, acum, au o agilitate incredibila in a se eroiza, in a invoca drepturi. Senzatia celor care au vrut sa schimbe ceva printr-un vot e una de amareala.
Dupa umflarea in pene a unor Nicolau sau Seuleanu, amareala se transforma in frustrare. In ciuda tupeului lor, aceasta nerabdare de tip "sa-i tragem in teapa" ar trebui sa dispara!
Depresia postelectorala este, de fapt, binecuvantarea democratiei: nu poti sa arunci directori de televiziuni din scaun dintr-o simpla fluturare de penel.
Situatia media din anii 2005 seamana mult cu fenomenul petrecut imediat dupa '90: securistii au fost primii care au facut "business", adica au profitat de parghii incipient capitaliste si de know-how-ul vechiului regim, ca sa fure, mai scurt spus.
Acum, Valentin Nicolau si Dragos Seuleanu folosesc parghiile democratic-jurnalistice cum ar fi "dreptul la libera exprimare" sau "depolitizarea institutiilor statului", drepturi pe care ei insisi le-au calcat in picioare, pentru a se infige cat mai bine in scaun.
Si asta e! Trebuie suportat cu stoicism tupeul hotilor care striga hotii. Face parte din jocul democratic.
Asa ca, dupa ce am citit primele tone de comunicate de la TVR si m-am enervat citand eroizarile si victmizarile lui Nicolau, mi-am dat seama ca de fapt abia acum incepe schimb
