In 2001, pe seara, a inceput pamantul sa musteasca de saramura. In cateva ore cinci case s-au scufundatFoto: Jurnalul National
Drama localitatii Ocnele Mari pleaca din istoria ultimelor secole. Oamenii de aici traiesc de generatii din exploatarea sarii. Cavernele din maruntaiele pamantului se razbuna. Surparile au dimensiune de cataclism si ele inghit casa dupa casa, strada dupa strada. Ocnele Mari pot deveni o fictiune sau un model de rezolvare europeana a unei drastice probleme de mediu.
Pana acum, autoritatile nu par convinse ca solidaritatea europeana poate sa fie solutia intrebarilor fara raspuns de astazi.
Un chiosc de tabla de langa primarie, poiana lui Iocan locala, aduna la ora pranzului un miner pe trei sferturi beat, aflat in timpul programului, si un angajat al SPGOL, societatea de gospodarire locala. Primul se ascunde dupa chiosc, cu un pas surprinzator de vioi dupa impleticeala cu care rosteste vorbele ori de cate ori trece un ARO albastru de la mina.
Celalalt sta linistit la 50 de metri de sedinta Consiliului local, nu si-a mai primit salariul din ianuarie, fapt care i-a anulat simtul datoriei. Amenintarea albastra se indeparteaza si artificierul se intoarce cu povestea lui. "De la explozii imi crapa casa. In toata zona e la fel, bagi mana prin perete. Cine sa-mi dea mie despagubiri? Sunt prea mic.
Hai noroc!" I-as da o bere, dar mi-e teama ca n-o sa se mai poata volatiliza la fel de repede cand trece ARO. Dupa ce am baut un suc nerecomandat minorilor, ma intorc in Primarie, cu speranta ca voi da, in sfarsit, ochii cu primarul. Acesta pare sfarsit dupa sedinta si ma paseaza "vicelui".
Intrunirea avea ca punct pe ordinea de zi acordarea unui cetatean a dreptului de a face un bar si sala de discoteca in Casa de Cultura. N-am inteles rostul sedintei, pentru ca omul de afaceri deja isi adusese mat
