Parafrazând titlul celebrei lucrări a lui Miron Costin, De neamul moldovenilor, îndrăznesc să folosesc sintagma De neamul brăilenilor, bazându-mă pe adevărul inconstestabil că există un astfel de neam. Deşi nu m-am născut în Oraşul cu salcâmi, cum a denumit Mihail Sebastian, Brăila, ci într-un sat din apropiere, bântuit de Ciulinii Bărăganului, pe care i-a nemurit Panait Istrati, mă consider integrat în această zonă umană, în mirajul portului de la Dunăre unde am urmat Liceul "Nicolae Bălcescu", de strălucit renume, şi unde mi-am înfiripat primele visuri literare. Adevărul despre neamul brăilenilor l-a relevat şi N. Iorga, într-un articol publicat în 1931, intitulat Caracteristice ale brăilenilor, în care afirma că există o "rasă brăileană" aparte. Aserţiunea lui N. Iorga îşi dovedeşte viabilitatea parcurgând acum impunătorul dicţionar Prezenţe brăilene în spiritualitatea românească de Toader Buculei, însumând 463 de pagini, apărut sub egida Direcţiei judeţene pentru cultură, culte şi patrimoniu cultural naţional Brăila, la Editura Ex Libris din acest oraş. Lucrarea continuă eforturile unor înaintaşi sau contemporani care au avut nobila preocupare de a demonstra că, într-adevăr, din Brăila a iradiat, de-a lungul timpului, o impresionantă şi plurivalentă prezenţă în spiritualitatea şi creativitatea românească, sub toate formele lor de manifestare. Amintim îndeosebi lucrările Istoria presei brăilene (1927) şi Contribuţia Brăilei în cultura românească şi străină (1933) de S. Semilian, Brăila 625 în date cronologice 1368-1993 de Gheorghe Gorincu şi Florica Gorincu (1993), Tradiţie şi contemporaneitate în teatrul brăilean de Anghel Deac (2000), Arhivele cerului de Aurel M. Buricea (2001). Alături de acestea se situează şi Istoricul oraşului Brăila de Constantin C. Giurescu (1968).

Spiritul creator al brăilenilor, efervescenţa intelectuală care a dominat