Benedict al XVI-lea este primul papă de origine germanică din ultimul mileniu. A devenit cel mai vârstnic papă ales în ultimele trei secole, de la Clement XII, în 1730. Vârsta sa înaintată a reprezentat un factor important în procesul de selecţie, deoarece cardinalii erau favorabili unui “papă de tranziţie”, care să conducă cu pricepere biserica şi să absoarbă moştenirea lui Ioan Paul al II-lea.
Timp de mai bine de douăzeci de ani, Ratzinger a fost conducător al aşa numitei Congregaţii pentru Doctrina Credinţei, care are în sarcină menţinerea disciplinei doctrinare la nivelul întregii biserici romano-catolice. În această calitate a fost apropiat de Papa Ioan Paul al II-lea şi se apreciază că va continua linia conservatoare a acestuia din urmă.
Nu mai departe de luni, Joseph Ratzinger a ţinut o predică, înainte de intrarea în conclav a cardinalilor, în care a denunţat, cu pasiune, relativismul moral, cerând o reîntoarcere la fundamentele doctrinei catolice. Ratzinger a afirmat că relativismul nu recunoaşte nimic ca având o substanţă definitivă, şi că măsura sa finală nu e altceva decât egocentrism şi dorinţă. Condamnând "dictatura relativismului", Ratzinger a amintit de "atât de multele doctrine pe care le-a cunoscut omenirea în ultimele decenii, numeroasele curente ideologice, diferitele moduri de gândire", printre care marxismul, liberalismul, individualismul radical, ateismul şi misticismul de factură orientală. El a declarat că toate aceste mode n-au nici o substanţă în comparaţie cu credinţa profund înrădăcinată: "O credinţă matură, spunea el, nu este una care urmează valurile modei şi ultimele noutăţi, ci este solid ancorată în apropierea de Cristos". Această atitudine intrasingentă i-a atras, mai ales în ultimii ani, opoziţia fermă a celor cu tendinţe liberale din sânul Bisericii Catolice. De altfel, una din primele sale campanii a fost împotri
