De cinci ani încoace, în Germania, două evenimente îşi fac în fiecare primăvară concurenţă: la Leipzig, tradiţionalul Tîrg de Carte sub deviza Lipsca citeşte, iar în extremitatea vestică a republicii, la Köln, Festivalul Literar lit. cologne. Unii observatori neagă relaţia de concurenţă între cele două manifestări, întrevăzînd mai degrabă complementaritatea lor, efortul comun de a echilibra giganticul Salon de Carte autumnal de la Frankfurt pe Main. Indiferent de ponderea acestor manifestări, de impactul lor asupra publicului, asupra pieţii de carte şi de idei - o tendinţă comună, mai puţin compatibilă pînă nu demult cu principiul creaţiei şi consumului de literatură, se distinge pregnant: transformarea relaţiei între autor, carte şi cititor într-un "event", într-un "show", pe scurt în spectacol şi chiar în...afacere.
În această primăvară, deasupra ofertei de carte şi de "manifestări colaterale" atît la Leipzig, cît şi la Köln a planat un imperativ jubiliar, generat de numeroasele şi diversele aniversări ale anului 2005: 60 de ani de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, tot atîţia de la eliberarea lagărului de exterminare de la Auschwitz, şase decenii de la bombardarea Dresdei, 40 de ani de relaţii economice şi culturale germano-israeliene, centenarele Einstein, Sartre, Canetti, Jules Verne, bicentenarul Hans Christian Andersen, bicentenarul Schiller... Unii critici literari deplîng efectele nedorite ale imperativelor "jubiliare": o simplificare a temelor, o uniformizare a ofertelor, o suprasaturare a publicului cu "produse cvasi-identice".
Poate şi din aceste motive, Festivalul de la Köln şi Tîrgul de la Leipzig au înscenat "actul lecturii", transformîndu-l aproape obligatoriu în spectacol, plasînd scriitorii fie pe "sofaua albastră", fie "în luminile rampei" în văzul şi auzul "mulţimii"...
Pe "sofaua al
