- Diverse - nr. 77 / 20 Aprilie, 2005 Luptator pentru dreptatea neamului Una dintre trasaturile pregnante ale personalitatii lui Elie Miron Cristea este lupta pentru dreptatea neamului sau,in sensul poetic cosbucian, "O lupta-i viata...". De la inceputurile existentei intelectuale,elevul licean, studentul, apoi ierarhul, descins din staruitorii Munti Calimani, s-a manifestat in expresia orala si scrisa a cuvantului, in fapte, ca un luptator pentru drepturi si dreptate, pentru demnitate si unitate nationala a romanilor din Transilvania, indeosebi, in perioada cunoscuta in istoria noastra sub numele de dualismul austro-ungar (1867-1918), alaturi de marii ardeleni care au cunoscut prigoana autoritatilor chesaro-craiesti, cum se spunea inimitabil in epoca, fapt ce ne aminteste de martiriul apostolilor crestinismului. Aceste constatari au ca baza documentara acte si materiale de corespondenta lasate de ilustrul inaintas. Pentru istoria romanilor, si mai ales pentru romanii din Transilvania, incepand cu nasterea neamului intre celelalte popoare europenene, se defineste printr-o continua lupta pentru pastrarea identitatii de limba si neam, pentru apararea muntilor ravniti si a apelor, pentru pastrarea traditiilor si obiceiurilor stramosesti si a comorii folclorului. Elie Miron Cristea si-a asumat aceasta lupta. In biografiile celor alesi exista si evenimente al caror deznodamant refuza sa explice asemenea situatii. Instaurarea noului regim "democrat popular" de culoare bolsevica a dezlantuit o prigoana impotriva familiei Cristestilor, cum erau numiti admirativ de catre taranii topliteni. Nu ne propunem o asemenea abordare, dar nu putem sa nu ilustram aceasta asertiune fara un exemplu edificator. Fratele sau, numit Ilia Mitroaii, a cazut demn, secerat de gloantele unui pistol manuit inabil de un blestemat de tradator, unul Harlav, din comuna Bilbor, in curtea cladirii