Am dat un telefon la radioul public să aflu ce salariu are preşedintele acestei instituţii, Dragoş Şeuleanu. E confidenţial, mi s-a spus. Am încercat pe mai multe canale, toate oficiale. Acelaşi răspuns, iar o doamnă mai temperamentală m-a repezit, că nu ştiu atîta lucru ca ziarist. În radioul public salariile sunt confidenţiale. Dau un telefon şi la TVR. La fel. Aşa se prevede în regulamentele celor două instituţii.
Dar de cînd au devenit ele societăţi pe acţiuni şi eu n-am aflat?
Abonamentele pe care le plătim pentru radio şi televiziune au devenit facultative şi eu nu ştiam ? Fiindcă atîta timp cît plătesc obligat pentru salariul angajaţilor din TVR şi SRR, mi se pare dreptul meu să ştiu cum sînt folosiţi bani care mi se iau.
Recunosc că această idee nu mi-a venit din senin, ci numai după ce am aflat cum foloseşte Dragoş Şeuleanu şi banii mei, pentru a plăti consilieri care habar n-au ce face radioul public. În urma audierilor în Parlament, a răsuflat că un asemenea consilier ia 20 de milioane de lei pe lună. Şi tot la aceste audieri răzbate ştirea că la TVR sporul de personalitate ar fi de 20 de milioane de lei, pe lună pentru colaboratori.
Nu vreau să na uit în buzunarul nimănui, cu atît mai puţin în cele ale colegilor mei de breaslă. Dar radioul şi televiziunea publice au dovedit cu văft şi îndesat în ultimii ani că şi-au bătut joc de calitatea informaţiei pe care au furnizat-o abonaţilor.
Guvernul Adrian Năstase şi partidul de guvernămînt s-au bucurat la Radio România Actualităţi de un tratament preferenţial care a mers pînă la distorsionarea informaţiilor. La radio s-a practicat cenzura sistematic, iar acum Dragoş Şeuleanu face pe miratul, ca şi cum el ar fi fost preşedinte la vreo asociaţie de bloc, nu la SRR. Dacă Dragoş Şeuleanu ar fi condus Titanicul, poate că n-am fi aflat nici a
