Filosoful I. Brucăr, de la a cărui moarte (1960, n. 1888) se împlinesc patruzeci şi cinci de ani este autorul mai multor lucrări de istoria filosofiei, scrise dintr-o perspectivă raţionalistă. Cele mai cunoscute sunt Filosofia lui Spinoza (1930), Filosofi şi sisteme (1933), Bergson (1935), Despre neant (1938), Psihologia (1947). La cea din 1933, Filosofi şi sisteme, face referire în scrisoarea trimisă pe 3 mai 1956 lui Şerban Cioculescu. Subiectul discuţiei: filosofia lui Lucian Blaga. Brucăr trece în revistă relaţia lui cu autorul Spaţiului mioritic, relaţie deteriorată de articolul din numărul omagial Blaga al revistei "Gîndirea" din decembrie 1934.

De altfel, din 1933 încă, la apariţia volumului Filosofi şi sisteme, Lucian Blaga respinsese încadrarea cunoaşterii luciferice în fenomenologie, susţinând că el nu admitea revelaţia şi considera religia doar o zestre de mituri. în articolul intitulat Despre câteva excese de erudiţie, apărut în numărul din martie al aceleiaşi reviste, Blaga îi răspundea lui Brucăr autodefinindu-se ca filosof. Nevrând să continuie polemica "în văzul tuturor", Brucăr îi scrisese la Viena, unde se afla atunci poetul.

în scrisoarea către Şerban Cioculescu, Brucăr reia pledoaria situării lui Blaga în contextul european al epocii. Pe Blaga însă, apropierea de Vaihninger şi de Klages l-a supărat, el refuzând apropierea de filosofia oricărui alt gânditor. Brucăr considera că Blaga a făcut o greşeală "înfundându-se în autohton", o dată cu apariţia volumului Orizont şi stil, şi credea că faptul acesta s-ar fi datorat influenţei cercului de la "Gândirea". Dintre cele două etape ale creaţiei lui Blaga, cea autohtonă şi cea europeană, cea europeană i se părea a fi singura "justă şi valabilă".

Simona CIOCULESCU

Bucureşti, 3 Mai 1956

Prea stimate domnule Şerban Cioculescu, @N