In stagiunea bucuresteana saptamina trecuta a fost extrem de darnica, in special pentru iubitorii muzicii vocale, carora le-a oferit o paleta repertoriala diversa si interesanta in interpretari (uneori) de referinta. La Ateneu ne-am reintilnit cu ansamblul „Studioul de muzica veche“, format din artisti de mare valoare – Georgeta Stoleriu (soprana, lauta, percutie), Anca Iarosevici (viola da gamba-discant, alto, tenor), Robert Dumitrescu (viola da gamba tenor, fiddle, lauta) si Verona Maier (clavecin, pian, percutie) –, care propune de fiecare data lucrari inedite, fie transportindu-ne in epoci demult apuse, prin sonuri amintind de trubadurii si menestrelii de la curtile princiare, fie revenind in actualitatea creatiei romanesti prin partituri de un farmec aparte.

Si acum am descoperit eleganta si simplitatea cuceritoare a melodiilor engleze din veacurile XV-XVII (printre care si piese compuse de celebrul rege Henry VIII), trecind de la cochetarie la tristete, de la exuberanta la poezie, instrumentele de epoca si glasul cald al sopranei brodind linii si ornamente incintatoare, atit de indragite intr-o lume in care perucile si reverentele erau la mare pret.

Cu acelasi elevat rafinament a fost interpretata si muzica medievala a secolelor XI-XIII pe texte scrise in latina, franceza, spaniola sau italiana, inaltindu-se in volute asemeni superbelor catedrale ce uimesc si astazi prin arta mesterilor (adesea) anonimi, la fel de talentati ca si muzicienii care, ramasi in parte necunoscuti (de unde si numele generic Anonimus), au lasat lumii adevarate bijuterii. In incheiere, am reascultat, cu aceeasi placere, Abtibilduri dupa Tristan Tzara de Felicia Donceanu, lucrare gindita in stilul teatrului-instrumental, in care poezia dadaista este pusa in valoare printr-un joc sonor combinat cu miscarea scenica ingenioasa. Lor li s-a adaugat un adevarat „ars