Cu sapte premiere romanesti precipitate in primele trei luni ale actualei stagiuni, regimul cantitativului in materie de cinema isi indeplinea triumfalist „planul de productie anual“ si misia propagandistica pentru alegerile din noiembrie si decembrie. Dar cotatiile criticilor au oscilat intre catastrofal (?) si mediocru (?), mai alesin fata productiilor vechii garzi si uneori la fel sau pe aproape in cazul debutantilor si tinerilor nereprezentativi pentru noul val sau subclasati de sistemele de lucru nereformate. Drept urmare si cu atit mai mult, dusul electoral din decembrie i-a facut pe arhitectii falimentului profesional si moral (ramasi in posturi si netrasi de nimeni la raspundere) sa nu mai programeze nici o premiera romaneasca timp de aproape patru luni. Iar cei care trebuiau sa ceara socoteala asupra starii de fapt s-au dedicat in exclusivitate, timp de trei luni, elaborarii, in culise, a unor noi acte normative. Vrind sa vedem cum decurg aceste elaborari fara analiza starii de fapt, ne-am interesat de starea de spirit a cineastilor, distribuind chestionarul-invitatie unor regizori (Stere GULEA, Radu GABREA, Cristian MUNGIU, Radu MUNTEAN, Thomas CIULEI, Titus MUNTEAN), unor cronicari (Alexandra OLIVOTTO) si producatorului Tudor GIURGIU.
1. Dupa rezultatele concursurilor de proiecte cinematografice din anii 2001, 2003 si 2004, ce schimbari credeti ca ar trebui sa intervina in componenta si mandatul comisiilor de selectie, in criteriile si caile de desemnare a acestora? Cum ati concepe etapele de lucru si scadentele in selectia, procesarea si promovarea textelor scenaristice, tinind seama nu doar de proiectele exceptionale, ci de ansamblul unei productii profesioniste cofinantate din bani publici?
2. Cum ati vedea o reforma institutionala a cinematografiei publice? Care ar fi si cum s-ar putea constitui, dupa parerea dumneavoastra, o
