La data de 1 iulie 2005 moneda naţională a României, leul, va fi denominată, pierzând patru zerouri. Leii vechi rămân în putere până la 31 decembrie 2006. Până la această dată vom putea plăti în vechea monedă, care va fi retrasă, treptat, din circulaţie.

Începând cu 1 iulie 2005, în România vor intra în circulaţie noile cupiuri, denominate, care vor asigura tranziţia spre moneda europeană. Măsura a fost una mult discutată, dar necesară, având în vedere valorile care ajunseseră să se vehiculeze în România. În aceste condiţii, la un curs de schimb de aproape 40.000 de lei pentru un Euro, contactul brusc cu moneda europeană ar fi reprezentat pentru români un şoc destul de greu de suportat. Pentru a-i obişnui pe români cu noile valori, BNR a decis ca începând cu 1 martie afişarea preţurilor şi în noua monedă, "leul greu", chiar dacă nimeni nu ştia cum arată aceasta. În acest mod, văduvit de cele patru zerouri din coadă, noul leu şi-a făcut deja intrarea în viaţa românilor sub forma unor preţuri, la început neverosimile, pe etichete.

Treptat, leii vechi vor fi înlocuiţi cu noile bancnote şi monede, iar după 31 decembrie 2006 preschimbarea va mai fi posibilă numai la sucursalele BNR care desfăşoară activităţi de casierie şi la unităţile instituţiilor de credit autorizate special de către BNR. Acţiunea de preschimbare va dura maximum 3 ani, respectiv până la data de 31 decembrie 2009.

Componenta psihologică

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, apreciază că trecerea la noua monedă nu va determina un salt al preţurilor. De fapt, sloganul sub care Banca Naţională a luat această măsură este "Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se simplifică". În acest sens, Banca Naţională a României va produce în cantităţi mari şi moneda de 1 ban, prin aceasta evitându-se încercările de rotunjire şi eliminarea justificărilor agenţilor economici care nu dispun