1-2. Cred ca, asa cum exista cam peste tot in Europa, ar trebui optat pentru un sistem de comisii de selectie care sa aiba un mandat mai lung, de cel putin un an si jumaate, pentru a exista acel timp in care un proiect finantat sa fie finalizat si sa se poata vedea rezultatul, iar comisia sa-si asume anumite responsabilitati pentru proiectele promovate si care nu se justifica. Dupa parerea mea, sistemul cu un juriu diferit pentru fiecare sesiune de concurs deresponsabilizeaza.
In acelasi timp, cred ca ar trebui sa existe o comisie pentru lungmetraj si alta comisie pentru scurtmetraj de fictiune si documentar. Cum mi se pare absolut necesara o comisie pentru distribuirea filmelor, capitol lasat pratic fara acoperire in normativele de pina acum, creindu-se impresia ca important este doar sa se produca filmul – restul, cum o da Dumnezeu! Nu cred ca lipsa de audienta a filmelor romanesti nu are printre cauze si neglijarea distribuirii lor.
- Scenariul ramine problema nevralgica a cinematografiei romane
Prevederea, din actele in vigoare sau supuse discutiei, ca proiectele sa fie obligatoriu prezentate in concurs de un producator mi se pare prea formala. In ultima instanta, in etapa de selectare a proiectelor, determinant este scenariul. Or, aparitia in prim plan a producatorului poate sa intervina (si) dupa ce scenariul a primit girul comisiei de selectie. Sint tari unde, daca un scenariu este agreat de comisie, se elibereaza un certificat de agreere si de sustinere, pe baza caruia se poate mai lesne obtine un montaj financiar si din alte surse (televiziuni, distribuitori) si abia atunci se stabileste procentul de contributie al finantarii din bani publici. Dar, mai ales, in sistemele de lucru calificate din alte tari, sint situatii in care comisia agreeaza un scenariu, dar considera ca el mai trebuie lucrat. In acest scop, exista un fond financia
