Toamna anului 1983 l-a găsit pe Bölöni tot printre roş-albaştri, la Târgu Mureş, dar avea să fie ultimul lui sezon la clubul unde a muncit 14 ani. În 10 august, Bölöni a jucat cu naţionala un amical la Oslo, împotriva Norvegiei (0-0), apoi, două săptâmâni mai târziu, România a învins echipa Republicii Democrate Germane, cu 1-0, la Bucureşti. A mai venit un test, nefericit, cu Ţara Galilor, în octombrie, la Wrexham. Galezii ne-au bătut cu 5-0, cu un Ian Rush autor al primelor două goluri.

Pe 12 noiembrie, România a jucat partida de la Limassol, din preliminarii, cu Bölöni marcator al singurului gol, în minutul 77. Mai era nevoie de cel puţin un punct în meciul capital de la Bratislava, unde urma să se joace calificarea României la Euro1984.

Seara friguroasă din 30 noiembrie, în care 60.000 de cehoslovaci au venit pe stadionul S.K. Slovan să ne vadă învinşi, avea să se transforme într-una dintre cele mai frumoase seri ale fotbalului românesc.

Cu farmecul său aparte, Ioan Chirilă a povestit, în câteva rânduri, în cartea “Zile şi nopţi pe stadion”, începutul feeriei de la Bratislava: “Mai sunt 5 minute. Acum chiar că… Vai! Augustin pasează lateral! Intercepţie! Centrare. Sare Vizek! Mimează, de fapt, săritura… Mă surprind urlând – Luhoviiii! – Dar e-n zadar. Luhovi marchează golul egalării. Ce-a fost asta? De ce? Avangarda lui Ştefănescu pare zdrobită…Ultimul minut se scurge lin. Pasele merg, Hruska îşi dă seama că e un om în plus. Fluierul arbitrului se aude ca o sentinelă…”.

Într-o grupă cu Suedia, Italia, Cehoslovacia, Suedia şi Cipru, cotată cu şansa a 4-a, România a terminat pe primul loc!

La Euro

La sfârşitul lunii mai, Bölöni a plecat cu lotul naţional în Italia, unde Lucescu a făcut câteva meciuri amicale. Echipa era aproape gata pentru înfruntarea de la Campionatul European din Franţa. După o mică escală cu partide de verif