- Politic - nr. 78 / 21 Aprilie, 2005 M-am hotarat sa ies din, sa-i zic, mutenia de partid, o caracteristica forte a asa-zisilor social democrati de astazi - si o fac ca urmare a iertarii de toate pacatele (de catre cine?) a mai marilor organizatiei PSD Bucuresti, poate cea mai slaba si mai fantomatica organizatie de partid din intreaga lumea a tarilor democratice. Marturisesc ca am devenit membru PDSR (si apoi PSD) cam á contre coeur, desi cand am facut-o, in iunie 2000, la carma social democratilor - partid de stanga, pe atunci - se afla Ion Iliescu. In spatele Domniei Sale, insa, prin diverse birouri, foia o lume pestrita, activa si lacoma, care numai a iubitori ai omului simplu nu aratau. Un incident mi-a determinat pasul, o actiune a TVR in care se incerca, practic, o lovitura de stat: acuzat, in cateva emisiuni televizate, de provocarea mineriadei care a stins abjecta "Piata a Universitatii" din 1990, Ion Iliescu urma sa fie blocat la alegerile din toamna lui 2000, chiar condamnat penal - de fapt, pentru vina de a fi prea popular, prea aproape de "stupid people". Autorii actiunii constituiau un amestec ciudat: cativa membri ai unei urat mirositoare "societati civile", unii dintre responsabilii Televiziunii Publice si, dupa toate probabilitatile, unul dintre maharii PDSR, care se grabea spre puterea absoluta si voia sa se debaraseze deja de "batrana fosila comunista" pe care o avea in fata. Am intervenit in acea emisiune - am facut-o perfect legal, de pe pozitia de membru al Consiliului de Administratie al Societatii Romane de Televiziune (pozitie din care am fost schimbat in 2002 de catre presedintele Ion Iliescu, "recunoscator" pentru sacrificiul meu, pentru a fi inlocuit de o oarecare Corina Cretu) -, interventia mea a stins conflictul, liberalul Cristian Hadji Culea m-a dat afara din institutia pe care cu dragoste - si folos pentru telespectatori - am slu