1. Cred, in primul rind, in necesitatea unei comisii de selectie onesta, decenta si competenta in aprecierea proiectelor de film. O comisie in a carei componenta sa se regaseasca atit profesionisti ai unor filme de succes realizate in ultimii ani (si care evident sa nu aiba proiecte in concurs), critici de film, cit si reprezentanti calificati ai cinefiliei din alte domenii artistic-culturale, din societatea civila, persoane cu un prestigiu moral indiscutabil si cu un fler dezinteresat si dovedit pentru domeniul nostru, care sint convins ca vor putea decanta cu seriozitate un scenariu bun de unul prost sau o premiza de lucru valida de una sortita esecului previzibil.

Ca atare, ar fi cazul ca un nou concurs de proiecte cinematografice sa tina cont de rezultatele catastrofale ale precedentelor sesiuni, precum si de scandalurile pe care acestea le-au generat.

S-au promovat si finantat din bani publici prea multe subproduse in ultimii ani, astfel ca se impune sa fim mult mai atenti si responsabili fata de calitatea povestii, a adaptarii si tratarii subiectului, a dialogurilor, fata de potentialul real al punctelor de plecare, dar si fata de toate componentele scenaristicii. Cred ca ideea ierarhizarii unui proiect in functie de trei criterii esentiale – scenariul, regizorul, producatorul – este absolut necesara. Sint insa de parere ca ponderea scenariului in cadrul notei finale trebuie sa fie de 60% si nu de 50% asa cum se preconizeza acum.

2. Reforma cere oameni si institutii pregatite sa faca fata schimbarii de mentalitate, ceea ce nu este foarte simplu. Cred ca e nevoie nu de o amendare cosmetica a Legii Cinematografiei, ci de o reconsiderare structurala a ei. O reconsiderare a rolului si ponderii CNC-ului, a atributiilor si locului sau in ansamblul unei politici cultural-creative. Mi s-ar parea important si esential, in primul rind, c