Toti avem dreptul sa scriem. Asa e democratic. Si se pare ca ne putem da cu presupusul despre orice. Inclusiv despre placerile sexuale ale presedintilor de stat. Pix s-avem si pagini albe. Cum scriem? Fiecare cum ii tuna. Cam asta e starea de fapt.
de MIRUNA MIHALCEA CULTURE CLUB MODERATOR. Horia Patapievici, "prezidand" dezbaterea din Prometheus Horia-Roman Patapievici a provocat din nou publicul la o dezbatere deschisa. Dupa serviciu, in Club Prometheus. Ca de fiecare data, acolo s-au adunat redactorii revistei ID-Idei in dialog, reprezentanti ai altor reviste culturale si deloc in ultimul rand persoane (si mai ales studenti!) interesate de tema discutiei. O tema, de altfel, foarte "la zi": cine, ce si cum are dreptul sa scrie.
CAPCANELE LIBEREI EXPRESII. Mai tineti minte cum era cu dreptul de-a sari, nitam-nisam, la beregata vecinului? Intelepciunea antica zicea asa: "Libertatea pumnului tau e ingradita de libertatea nasului meu". Perfect democratic, nu? Ei bine, pornind de la acest principiu civilizat, dezbaterea a-nceput, tipic romaneste, cu o concluzie. "Putem, in principiu, sa scriem orice vrem." De ce? Pentru ca daca numai unii, cei competenti, academicienii, intelectualii de elita si specialistii ar avea dreptul la opinie, atunci e limpede ca democratia s-ar duce pe copca. "Numai ca atunci cand devine public, textul ne afecteaza pe toti. Iese de sub proprietatea stricta a autorului si devine bun public, bun comun. Rezumatul problemei? O fi libera expresie un drept natural, cert e insa ca trebuie si educat. Cu ce? Cu informatie, teorie si inca o conditie absolut obligatorie, bunul simt.
TALENTUL, PERICULOS. Mare parte dintre cei care s-au inscris la cuvant scriau. Gazetaria le era meseria. Pixul si hartia, instrumentele de lucru. Cu toate astea, nu s-au dat in laturi de la a-si face autocritica. "Nu de putine ori jurnalistii s
