Parte din clasa politica „emanata" in primii ani de dupa revolutie isi pastreaza locul si statutul, admitind totusi in rindurile ei sau macar alaturi, pe bancile Parlamentului, pe reprezentantii unui nou val. Caruia i-am putea zice deja „noua generatie politica".
In timp ce, aseara, PSD inca nu stia daca sa-l aleaga pe Geoana ori sa-l relegitimeze, prin vot, pe eternul „factor de innoire" Ion Iliescu, undeva in subsolurile clasei politice romanesti se coace promisiunea unei revolutii. Acesta ar putea fi raspunsul condensat la o intrebare pe care ne-am pus-o la un moment dat, ea luind, in final, forma unei dezbateri publice.
Putem vorbi, in acest moment, de o noua generatie in politica romaneasca? Aceasta a fost intrebarea. Dezbaterea organizata de „Cotidianul", prima dintr-o serie lunara, i-a adus impreuna, pentru mai mult de doua ore, pe reprezentantii tinerilor deputati din tot spectrul politic. Raspunsul nostru, cum sugeram la inceput, e „se pare ca da".
Se pare ca putem vorbi, deja, de o noua generatie in politica romaneasca. Precautia nu este totusi gratuita, ea e justificata atit de fapte, cit si de vorbe. Faptele, rezultat al unui studiu cantitativ realizat de departamentul Politic al „Cotidianului", spun ca promisiunea unei schimbari de generatie in politica romaneasca apare abia o data cu alegerile de la sfirsitul anului trecut.
Iata datele. Alegerile din 1992, primele care pot fi considerate competitive, cele din ‘90 legitimind, in conditii obscure, „emanatia" unei revolutii si mai obscure, trimit in Parlamentul Romaniei o suma de politicieni care, asa cum se va vedea, aveau sa domine politica romaneasca timp de trei mandate consecutive. Adica, pina la alegerile din 2004.
In tot acest interval, Parlamentul, forul reprezentativ, daca nu pentru Romania, macar pentru clasa noastra politica, a cunoscut
