Sfântul mare mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai cunoscuţi şi onoraţi sfinţi ai creştinismului. Potrivit tradiţiei, Sfântul Gheorghe a trăit in vremea împăratului roman Diocleţian. S-a născut în Capadocia, din părinţi creştini. Rămas fără tată în copilărie, Sfântul s-a mutat cu mama sa în Palestina. Datorită ambiţiei şi marii sale priceperi, tânărul Gheorghe a îmbrăţişat slujba armelor. S-a făcut preţuit şi a ajuns conducător de oaste în garda imperială.

În anul 303, împăratul a dat un decret prin care toţi creştinii erau obligaţi să se lepede forţat de dreapta credinţă în Hristos şi să se închine la zei. În cazul refuzului, aceştia erau torturaţi şi ucişi. Dar tânărul Gheorghe a mărturisit deschis, în faţa întregii curţi împărăteşti, că este şi va rămâne creştin. A fost supus la chinuri inimaginabile: lovit cu suliţa, bătut la tălpi, strivit cu lespezi de piatră aşezate pe piept, chinuit pe roată, aruncat în groapa cu var, silit să poarte încălţăminte din cuie, obligat să bea otrava, bătut cu bestialitate. Toate acestea el le-a îndurat cu o răbdare extraordinară. Văzând tăria credinţei lui, mulţi s-au convertit la creştinism, depărtându-se de idolatrie.

Suferinţele îndurate l-au purificat sufleteşte, dându-i puteri duhovniceşti, luminate. Se spune că, în temniţă fiind, atingându-se de un mort, acesta a înviat pe loc. Însăşi împărăteasa Alexandra, soţia lui Diocleţian, s-a convertit la creştinism şi şi-a mărturisit credinţa în Mântuitorul Hristos. Împăratul, orbit de furie, a dat porunca să li se taie capetele amândurora. Împărăteasa, slăbită fiind, a murit înainte de a ajunge la locul execuţiei.

În acea zi de 23 aprilie în care a fost ucis, Sfantul Gheorghe şi-a înălţat sufletul spre Dumnezeu, primind cununa muceniciei.

Dintotdeauna, Sfântul Gheorghe se bucură de mare respect în conştiinţa poporului nostru: numeroşi români sunt bot