Draga domnule Ghinea,
Am incercat mereu sa urmaresc articolele dvs. din Dilema si am profitat de pe urma unora dintre ele. Acum aflu ca sint subiectul unuia dintre ele, impreuna cu Nati Meir – o combinatie surprinzatoare pentru mine.
Nu am fost deranjat de ceva anume din articolul dvs., dar cred ca sint necesare citeva clarificari. Scrieti spre final ca „nu propun aminarea aderarii asa cum o face Gallagher". Este adevarat ca am sustinut asta in ultima parte a mandatului de premier al lui Adrian Nastase, cind era clar ca Verheugen era total cucerit de PSD.
Dar sub presedintia lui Basescu, am hotarit ca necesitatea reformei este mai bine spijinita prin sustinerea intrarii Romaniei in 2007 (nu in 2008), ceea ce am spus public la Bruxelles in 13 martie. Adevarul si Evenimentul zilei au fost printre ziarele care au publicat parerea mea (cred ca) in 15 martie.
Am oarece emotii cind scrieti ca „UE este adevarata forta motrice care modernizeaza si <> problemele Romaniei". Oricit de satisfacatoare a fost experienta dvs.
cu raportul UE care vorbea despre abuzul prin publicitatea de stat de catre guvernul Nastase, cred ca bilantul de dupa inceperea negocierilor in 2000 nu este in favoarea argumentului dvs. Uitati-va la situatia justitiei si administratiei publice.
Uitati-va cit de nepregatite sint economia si infrastructura Romaniei, cum sublinia si Ilie Serbanescu de curind. Daca UE ar face un bilant a ceea ce s-a obtinut dupa cheltuielile in sprijinul reformei, cred ca rezultatele ar fi deprimante.
Un prieten imi spunea ca romanii vor fi cei care vor avea soarta tarii in mina, nu UE. Daca nu ar fi asa, as fi foarte sceptic in legatura cu viitorul.
Cum am putea avea incredere ca o entitate atit de usor deturnata si pacalita de Nastase, Severin, Geoana si Teodorescu ar putea sa faca ceea ce este bine si core
