Splendoare şi măreţie. Aceasta este prima impresie pe care o trăieşti vizitând sinagoga din Târgu Mureş. Uşile acestui templu sunt deschise pentru enoriaşii de pretutindeni şi nu numai pentru ei, pentru meditaţie, rugăciune şi reculegere în faţa memorialului victimelor Holocaustului din acest oraş. De altfel, chiar pe frontispiciul templului, deasupra rozetei centrale stă scris în limba ebraică "Casa mea va fi casa de rugăciune pentru toate popoarele". (Isaia, cap.7)

Mica, dar activa şi respectata comunitate evreiască din Târgu Mureş se pregăteşte de sărbătoarea Paştelui, care se aniversează mâine, 24 aprilie. Din aproape 9.000 de evrei mureşeni câţi erau în 1944, astăzi mai sunt doar 232. Cei mai mulţi au murit în timpul ocupaţiei maghiare asupra nord-vestului Transilvaniei, unii au plecat după război în statul Israel şi alţii, cu mult mai puţini, au plecat în Israel după 1990.

Un templu salvat

În Târgu Mureş, pe strada Aurel Filimon, la nr. 23, se află Templul mare, construit în 1900 de către fosta comunitate evreiască "Status Quo", fracţiune desprinsă din comunitatea evreilor transilvăneni, existentă în secolul al XIX-lea în fosta monarhie austro-ungară. Arhitectul care a ridicat această frumoasă construcţie a fost Gartner Iacob, evreu din Viena. Capacitatea templului este de 552 de locuri, din care 314 locuri la parter (pentru bărbaţi) şi 238 de locuri la balcon (pentru femei). În anii 1970, 1972 şi 1985 s-au făcut la templu unele reparaţii exterioare şi interioare, insuficiente însă, datorită faptului că în temelia clădirii s-a înfiltrat apă. Abia după 1990 Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, din unele donaţii, judicios gospodărite de către conducerea Comunităţii Evreieşti din Târgu Mureş, avându-l ca preşedinte pe Sauber Bernard şi secretar pe Ausch Alexandru, a reuşit să stopeze degradarea totală a sinagogii.

Romanic, @N_